Noua lege a jocurilor de noroc

  • strict warning: Non-static method view::load() should not be called statically in /home/revistaj/public_html/sites/all/modules/contrib/views/views.module on line 879.
  • strict warning: Declaration of views_handler_filter::options_validate() should be compatible with views_handler::options_validate($form, &$form_state) in /home/revistaj/public_html/sites/all/modules/contrib/views/handlers/views_handler_filter.inc on line 0.
  • strict warning: Declaration of views_handler_filter::options_submit() should be compatible with views_handler::options_submit($form, &$form_state) in /home/revistaj/public_html/sites/all/modules/contrib/views/handlers/views_handler_filter.inc on line 0.
  • strict warning: Declaration of views_handler_filter_boolean_operator::value_validate() should be compatible with views_handler_filter::value_validate($form, &$form_state) in /home/revistaj/public_html/sites/all/modules/contrib/views/handlers/views_handler_filter_boolean_operator.inc on line 0.
  • strict warning: Declaration of views_plugin_style_default::options() should be compatible with views_object::options() in /home/revistaj/public_html/sites/all/modules/contrib/views/plugins/views_plugin_style_default.inc on line 0.
  • strict warning: Declaration of views_plugin_row::options_validate() should be compatible with views_plugin::options_validate(&$form, &$form_state) in /home/revistaj/public_html/sites/all/modules/contrib/views/plugins/views_plugin_row.inc on line 0.
  • strict warning: Declaration of views_plugin_row::options_submit() should be compatible with views_plugin::options_submit(&$form, &$form_state) in /home/revistaj/public_html/sites/all/modules/contrib/views/plugins/views_plugin_row.inc on line 0.
  • strict warning: Non-static method view::load() should not be called statically in /home/revistaj/public_html/sites/all/modules/contrib/views/views.module on line 879.

Noua lege a jocurilor de noroc

Marti 01/07/2008; Teci Ovidiu

      Interviu cu domnul Pascu Lucian, vicepreşedintele Asociaţiei Organizatorilor şi Producătorilor de Jocuri de Noroc din România
     T.O.: Domnule Pascu, pentru început spuneţi-mi ceva despre modul în care s-a înfiinţat Asociaţia organizatorilor şi producătorilor de jocuri de noroc din România şi rolul pe care l-aţi avut dumneavoastră în acest proces.
     Pascu: Mulţumesc de întrebare…Este interesant să ne reamintim de evenimente produse cu circa 13 ani în urmă, dacă stau să socotesc. Pe la acest timp, la iniţiativa unui grup de 25 de firme, dintre care într-adevăr o mare parte erau cu partener străin – firma NOVOMATIC era firma lider şi care într-adevăr a avut o mare influenţă şi  o mare aderenţă la piaţă în anii ’90–, am   hotărât din motive de a intra în dialog şi a reglementa acest domeniu, care nu avea reglementări specifice la acea oră, să înfiinţăm această asociaţie.
     Această asociaţie a fost înfiinţată pentru organizatori şi producători, pentru că îmi aduc aminte că la acea dată, o problemă era asamblarea jocurilor pe care noi le făceam; kit-urile veneau din Austria şi din alte ţări, asamblare care, cu certificat de investitor era considerată o miniproducţie, şi erau discuţii la Ministerul de Finanţe dacă să rămânem şi în domeniul nostru la acest capitol, pentru a fi scutiţi de nişte taxe, pentru a beneficia de nişte reglementări pentru care alte firme, din alte domenii de activitate erau active.
     Deci, acestea au fost începuturile. Acopeream la acea vreme toate capitolele, sectoarele de activitate. Existau deja săli de maşini, în primul rând maşini de câştiguri, existau săli de bingo, cazinouri – era o perioadă de înflorire a cazinourilor.
     T.O.: Erau şi pariuri sportive?
     Pascu: Nu erau pariuri sportive. La acea oră nu aveam pariuri sportive, aveam 3 categorii mari de jocuri pentru care am avut cel puţin un reprezentant înscris în Asociaţie.
     T.O.: De la înfiinţarea Asociaţiei în 1995, am înţeles că aţi depus un efort susţinut pentru acceptarea Asociaţiei ca partener de dialog al Ministerului de Finanţe sau Ministerului Economiei şi Finanţelor cum se numeşte acum, mai ales în cea ce priveşte elaborarea proiectelor de legi în domeniu. Rolul dumneavoastră, ca Asociaţie, în elaborarea acestor proiecte, a fost unul activ sau pasiv, adică aţi fost unul din iniţiatorii schimbării sau doar aţi reacţionat la nişte proiecte pe care dânşii le-au propus?

     Pascu: Da, este foarte important să ne aducem aminte că în APJN.Am fost un factor activ de influenţare a legii cu care actualmente activăm şi după care se desfăşoară activitatea de jocuri în ţara noastră.
    Deci  O.G. 69 din decembrie 1998, cât şi H.G. 251 au fost rezultatul unor colaborări strânse şi a unor consultări cu Ministerul de Finanţe. Nu vă ascund însă cum am reuşit să ajungem la acestă conlucrare fructuoasă în ultima perioadă înainte de elaborarea legii, după o criză mare şi o ieşire pe piaţă şi pe posturi, pentru că dacă vă aduceţi aminte, se ajunsese la aberaţia că taxarea la jocurile de noroc depăşea 100%.
     Era o lege, Legea 82 parcă, cea cu accize şi ajunsesem la 20-30-60 % accize care erau de multe ori şi pe intrări, eram asemănaţi cu alcoolul, eram puşi în aceeaşi categorie, trebuia să plătim un procent din intrări sau din ce ne rămânea, ceea ce depăşea, ţinând cont de plăţile mari pe care le făceau maşinile, soldul care ne rămânea. Deci, eram la un pas de a bloca sectorul, această negociere forţată de noi prin mass-media şi tot lobby-ul pe care l-am făcut la acea vreme, au avut ca rezultat două elemente definitorii şi anume: introducerea taxei fixe, scoaterea jocurilor de noroc din domeniul acelei impozitări progresive, care ajunsese la 60% din soldul care ne rămânea.
     Sigur că acestă taxă fixă, luată după modelul austriac,  avut şi partea dureroasă pentru că imediat după 1999, de la 40-50.000 de maşini licenţiate la acea vreme, s-a scăzut la 9.000 de maşini. Este adevărat.... însă a fost singura salvare fiindcă altfel se ajungea – aşa cum s-a ridicat cineva în Parlament să spună: „ Unde mergem că am depăşit 100% la impozitare la jocuri?”
     A fost o „curăţare” oarecum a pieţii, o ordonarea ei şi o intrare pe o lege cu mai multe detalii, după care funcţionăm şi astăzi. Sigur, legea poate fi discutată şi eventual, pentru că în anumite părţi este depăşită, poate fi îmbunătăţită.
     T.O.: Mai ţineţi minte, din punctul de vedere al statului, aţi spus că s-a redus numărul de maşini la 9.000 ... impozitul colectat la stat bănuiesc că s-a ridicat, dat fiind că atunci era o taxă destul de mare.
     Pascu: Da. Imediat după momentul nostru fructuos, victorios, mai mult sau mai puţin între ghilimele, pentru colaborarea la generarea actelor normative care ne guvernează şi astăzi, au început ( ca la noi la nimenea ) ca alte ministere să-şi spună punctul de vedere, să încerce să îşi ia venituri din jocurile de noroc.
Primul şoc l-am avut cu timbrul social, cu alte discuţii şi alte modalităţi de a-l colecta.
     Am început să-l colectăm de la jucător şi am ajuns în septembrie 2000 să avem o H.G., o normă după care lucrăm şi astăzi, să-l colectăm după sold la maşini.
După un an şi jumătate de deliberări şi explicaţii din partea noastră, că nu putem lua banii jucătorului separat de impuls, pentru timbrul social.
     Când Ministerul Muncii a intervenit în această „poză generală” de fiscalitate, aceasta a fost intervenţia aşteptată de noi. Respectiv s-a ajuns la o taxă forfetară la cazinouri, la o taxă procentuală, dar din sold la maşinile electronice cu câştiguri, şi acolo unde se putea colecta pe cartoane timbrul social, după luni de zile de haos, pentru că Imprimeria nu răspundea Ordonanţei de aplicare a timbrului social, am reuşit să tipărim timbrul social pe cartoane, să obişnuim jucătorul de bingo ca după fiecare partidă, să dea un ban pentru timbrul social.
     Deci am reuşit să aducem liniştea acestei ţări cu această nouă fiscalitate, după care, până să ajungem în zilele noastre, veţi vedea şi alte biruri ce au apărut mai nou şi care sunt mai puţin gândite şi la care încercăm să ne repliem, din păcate câteodată după ce apar în Monitorul Oficial.
     T.O.: Ştiu că atunci una din probleme era  la timbrul acesta de 10%. S-a pus sintagma de 10% din venit şi ştiu că atunci au fost ceva probleme …
     Pascu: Au fost probleme şi au fost procese din păcate cu unii membrii ai Asociaţiei noastre. Au fost 9 luni de vid legislativ, când legea era fără normă şi din păcate am avut membrii şi nemembrii ai Asociaţiei care au pierdut procese, încercând să li se ia 10% din venit, din intrări, din banii produşi de jucători, ceea ce nu are nici o explicaţie logică şi economică, este imposibil de plătit de către operator.
     T.O.: De mai bine de 2 ani, Ministerul Economiei şi Finanţelor încearcă să promoveze o serie de proiecte de legi care să modifice H.G. 251 din 1999. Mulţi sunt de părere că aceste schimbări încearcă să scoată de pe piaţă anumiţi jucători din domeniu, vorbim aici de firme mai mici organizatoare de jocuri de noroc. Care este opinia Asociaţiei dumneavoastră referitor la acest subiect?
      Pascu: Opinia noastră este foarte clară: din cei 1.000 de operatori existenţi pe piaţă, trebuie să recunoaştem că vreo 4-500 sunt aşa-numiţii operatori amatori. Este vorba de deţinătorii de spaţii mici, care după un timp de operare cu operatorii profesionişti de categorie medie şi mare din anii ’90 şi-au cumpărat singuri maşinile. Această disipare a operatorilor nu ne-a adus, nouă ca domeniu în ansamblu numai cuvinte de laudă, fiind acuzaţi că această disipare duce la o îngreunare a controlului, că cei mici fac „marea evaziune fiscală”.
     Punctul nostru de vedere este următorul: suntem de părere că trebuie o profesionalizare a celor care operează în domeniul jocurilor de noroc. Suntem de părere că trebuie o profesionalizare şi o garantare de bonitate a celui care operează în jocurile de noroc. Deci nu oricine poate intra în acest sector ca în orice activitate. Însă de aici şi până la excesele care au apărut în ultimele variante ale legii, care dacă erau puse în aplicare în forma iniţială din decembrie 2006, ducea la oferirea gratuită, cadou, a întregului sector, în mâna câtorva companii multinaţionale,  este o mare diferenţă.
     Deci,  să fim foarte clari, am venit în întâmpinarea ideii  Ministerului de Finanţe de întărire a responsabilizării, bonităţii, de reducere a disipării teritoriale, dacă se poate spune aşa şi a disipării numărului de operatori, dar să putem să susţinem în continuare că avem o clasă, şi subliniez, mijlocie de operatori, de 200-300 de operatori care să reziste la exigenţele actuale impuse de piaţa din România, şi ne gândim aici la un număr între 50 şi 80 de maşini pe operator şi nu mai multe, la un număr chiar de 5 maşini pe sală, deci de 5 ori mai mare decât cel actual,  pentru că multe spaţii cu mai multe maşini s-au dovedit nerentabile economic, să ne adresăm unui segment căruia să-i venim noi în întâmpinare şi nu să vină jucătorul neapărat la marile săli, de genul „hale” din centrul oraşului.
     Ne referim la nişte taxări şi condiţii generale care să permită trecerea barierei de către operatorul de talie mijlocie şi să nu lase acest sector de activitate în mâna a câtorva 2-3-5-10 firme, nu vreau să le rostesc numele, dar care au încercat pe diverse căi, să ridice bariera atât de sus, încât să o treacă doar ele.
     T.O.: Deci consideraţi că strategia pe care dumneavoastră ca Asociaţie o abordaţi este ceva de genul să îndulciţi drasticitatea măsurilor cuprinse de noua lege?
     Pascu: Absolut. Dacă ne uităm la numărul de operatori care operează un minim de 50 de maşini, considerat de noi rezonabil, ajungem la circa 200 de operatori. Sigur că mulţi alţii ar putea uşor să ajungă la această cifră şi să îşi mărescă parcul de maşini şi să se ajungă la 300-400 de operatori care sunt deja responsabili, nu mai sunt dispuşi la aceleaşi compromisuri pentru care am fost, mai mult sau mai puţin pe bună dreptate acuzaţi în trecut, care au un management al calităţii, care-şi urmăresc produsul, activitatea firmei, operează în unul sau mai multe spaţii, fac faţă cu acest număr minim de maşini; nu au decât să se extindă cât vor în viitor la cerinţele impuse de noua lege, care nu te lasă să lucrezi nici măcar cu o maşină sub numărul minim şi, important: să mă lase cu acest număr minim în condiţiile noii taxări, care sigur va fi la nivelul dublu al fiscalităţii valorii de licenţă faţă de anul 2000- valoarea actuală cu care lucrăm- să pot să rezist pe piaţă, distribuindu-mi maşinile astfel încât să fie rentabile, nu doar să apar pe piaţă cu săli foarte mari, în care intru şi mă întreb de multe ori, unde e rentabilitatea economică şi dacă chiar se întâmplă ceva acolo.
     T.O.: După părerea dumneavoastră, Ministerul de Finanţe înţelege să ia nişte măsuri ce se referă la cantitate şi nu la calitate, pentru că dacă vorbim de profesionalitatea operatorilor de jocuri de noroc, profesionalitatea nu poate fi judecată după numărul de maşini, ci după calitatea lor, dar din câte am văzut din proiectele legislative, totul se referă la număr, deci...
     Pascu: E bună întrebarea! Aici la calitate, să ştiţi că au fost diverse discuţii. N-am vrut să favorizăm un producător sau altul, să propunem  maşina X sau Y.
     Cunoaştem producători internaţionali, cu cele mai bune reprezentanţe în România şi care sunt producători de maşini care vor funcţiona. Să ştiţi că de cele mai multe ori, jucătorii au fost cei care au făcut discernământul între calitatea maşinii şi s-au dus la sala alăturată, unde calitatea a fost mai bună. La fel, valoarea impulsurilor oferită de noi diferă de la 1 la 100, deci iarăşi ne-am adaptat la cerinţele impuse de jucător. Sigur că noi ne-am dori, dacă întrebarea se referă concret, ca acele cabinete de lemn şi acele cabinete, să nu zic caracterizate de promiscuitate, dar cele de o factură sub medie care încă mai există, uşor-uşor să dispară şi să ajungem la nişte maşini, care nu doar să fie verificate metrologic, dar care ca şi performanţă şi ca proces, ca matematică a jocului, să le ofere jucătorilor satisfacţie. Atât partea matematică, de hard, cât şi partea de transparenţă, de legătură, de interfaţă cu jucătorul, ar trebui să fie la un nivel al anului nostru, însă, să ştiţi că acest fenomen se produce din ce în ce mai mult.

     Deci, maşinile de veche calitate, de generaţie ’90, pokerele, „păcănelele” cum la spunem noi, sunt din ce în ce mai mult înlocuite de maşinile în cabinete metalice, cu programe noi, achiziţionate din diverse surse, cu preţuri care, ştiţi bine, variază între 2.000 şi 15.000 de euro maşina. Sigur că Ministerul de Finanţe s-a gândit la calitate, există un paragraf în lege care impune un control al memoriilor, al parametrilor funcţionali, astfel încât să poată să fie controlată maşina mai în amănunt.

      Trecând peste taxa fixă, pe care noi o considerăm în continuare cea mai valabilă şi modul de bază în care se pot colecta taxele de la jocurile de noroc, cel puţin de la maşinile electronice cu câştiguri, toate aceste elemente vor duce la o responsabilizare a calităţii aparatului şi cumva va permite şi un control mai îndeaproape al modului în care se operează. Deci acesta este frază pe care să nu o exagerăm, să ajungem la acea cutie neagră care trebuia să se vândă de o singură firmă dedicată, nu aşa ceva am vrut, dar pentru o legare a calităţii hardului şi softului astfel încât să răspundă la nişte parametrii controlabili, operaţionali se face apel la lege şi va fi stipulată în norme.
     T.O.: Mai vroiam să vă întreb: în demersurile dumneavoastră vis-a-vis de Ministerul de Finanţe, sunteţi cumva ajutaţi de lege, există un cadru legislativ care să reglementeze obligativitatea dumneavoastră la promulgarea oricăror schimbări majore în domeniul jocurilor de noroc?
     Pascu: Din păcate, ca orice partener de dialog al autorităţilor, din partea societăţii civile, al asociaţiilor de profil, profesionale, cum suntem consideraţi, avem un drept consultativ şi nu un drept de veto. Să vedeţi că această treabă merge până la nivel de guvern, la cele mai importante legi care privesc ţara aceasta. Există în permanenţă reprezentanţi acolo, delegaţi ce au un drept consultativ şi nu au drept de veto. Aceeaşi situaţie se răsfrânge şi asupra asociaţiei noastre, însă am avut grijă din 1999 când colaborarea pe final de adoptare a legii a fost fructuoasă, să prevedem un paragraf de invitare opţională, consultativă a noastră şi la discuţiile cu reprezentanţii şi cu dirijitorii Ministerului de Finanţe. Prin H.G. 251/1999 s-a transpus în fapt în invitarea noastră la şedinţele Ministerului de Finanţe, ale Comisiei de Autorizare a Jocurilor de Noroc, începând în mod cursiv din anul 2004 şi la discuţiile pe baza legii. Sigur, sperăm ca discuţiile pe baza legii să nu fie doar un efort în care noi să ne aducem contribuţia şi ideile sunt luate pur şi simplu material, sperăm că la forma finală să avem şi atunci un cuvânt de spus.
     T.O.: Referitor la îmbunătăţirea climatului legislativ în domeniul jocurilor de noroc, ştim bine că în toţi aceşti ani, iniţiatorii de noi proiecte, cum sunt numiţi ei, au complicat cât mai mult posibil activitatea organizatorilor de jocuri de noroc. Vorbim aici de aplicarea haotică a legii în cazul avizării de spaţiu, de o serie de taxe imposibil de aplicat, de monumente istorice.  Ce vreau să vă întreb este: o taxă de licenţă mai mare pe care intenţionează Ministerul de  

      Finanţe să o impună, nu ar însemna cumva şi nişte servicii mai bune din partea statului, pentru aceşti bani?
     Pascu: Desigur, după cum ştiţi suntem campioni la taxe şi impozite diferenţiate şi impuse haotic şi care de cele mai multe ori se bat cap în cap, care de cele mai multe ori nu sunt posibil de cumulat, operatorul neavând nici o vină că nu le poate strânge pentru a le da la stat.
     Acest aspect a fost recunoscut de fostul ministru dl. Vlădescu, cred că şi domnul ministru Vosganian este de aceeaşi părere, şi ca idee generală şi politică, de integrare a ţării nostre în U.E. cred că se doreşte o taxă unică, cum ne dorin şi no.Deci, nimeni nu a negat în discuţii ideea ca taxa de licenţă, cumulată cu taxa de timbru social, cele două mari taxe care guvernează, operează asupra jocurilor de noroc actualmente, împreună cu alte taxe care între timp au apărut – în ianuarie am reuşit să corectăm la legea timbrului monumentelor istorice, să obţinem printr-o negociere directă cu cei de acolo, trecând peste Mninsterul de Finanţe, acei 10 RON/aparat, deci o taxă fixă, controlabilă şi prognozabilă şi nu aberaţia de 2% din intrări, aşa cum era în legea iniţială.
     T.O. : Care era şi imposibil de aplicat!
     Pascu: Imposibil de aplicat şi a fost un an şi jumătate de vid legislativ, un an şi  jumătate de controale, care în decembrie 2007 au fost făcute chiar de ANAF şi au fost controale şi amenzi forţat date pe acestă temă, deci se ştia că nu putem cumula şi strânge de la jucători acea taxă. După un an şi jumătate am reuşit să corectăm acest lucru, pentru că asta trebuia să facem – să corectăm răul care este făcut fără ca în prealabil să fim avizaţi. Însă ideea de a strânge toate aceste taxe într-o singură taxă dată la stat, după care el să împartă acel buzunar unic, acei bani, la un câte ministere şi direcţii şi oficii de monumente istorice are, a rămas undeva şi vom insista asupra ei.
     Nu va fi uşor, pentru că la ora actuală bugetul pe 2008 are deja bugete defalcate pe ministere şi nimeni nu va renunţa la bucăţica lui în favoarea altuia. E vorba de un nou guvern, care să recunoască ca o strategie generală colectarea într-un buzunar unic, după care să distribuie acea taxă, a resurselor de venituri către alte ministere.
Sperăm ca pe 2009 să reuşim aşa ceva!
      T.O.: O parte din prevederile noii legi a jocurilor de noroc vizau, la un moment dat, şi instituirea unui monopol al statului asupra producţiei de jocuri de noroc, în sensul de a limita la 3 numărul lor. Credeţi că  astfel de prevedere, neconstituţională - dat fiind faptul că producerea de jocuri de noroc nu este monopol al statului şi oricum legea monopolului nu mai este valabilă – deci, o astfel de prevedere are şanse de a fi promulgată?
     Pascu: Noi zicem că nu, că această tentativă de a institui un monopol atât la nivelul producătorilor şi a importatorilor, cât şi al unor operatori care urmau să monteze nişte cutii negre, care să ne facă o monitorizare ideală – fac o paranteză:  aceasta nu există la ora actuală în nici o ţară civilizată, în afară de legarea on-line, nu se poate urmări nici o maşină în mod ideal, tot ce mâna omului face-mâna omului desface. De aceea rămânem adepţii taxei fixe, pauşale, forfetare, după care prin metode de responsabilizare şi bonitate a operatorului să vedem ce ajunge la impozitul pe profit, dar revin, această idee de monopol de producător, de importator, de „servisant” cu cutiile negre am reuşit să o demontăm în totalitate, chiar dacă la capitolul producţie putem lăsa loc liber şi celor mai mici, de o calitate, discutam mai înainte, poate relativă, alături de cei mari care au producţia expusă la expoziţiile internaţionale de profil. Deci, cu riscul de a lăsa o paletă mai largă pe piaţă, preferăm această idee în locul monopolului şi punerii la picioarele a 3 producători a întregii pieţe. Considerăm că acestă variantă a fost dedicată şi am reuşit sa o dejucăm în timp util.
     T.O.: În final, dacă mai aveţi ceva de adăugat la cele discutate, un mesaj din partea Asociaţiei pentru cititorii revistei, pentru toţi organizatorii şi producătorii de jocuri de noroc…
     Pascu: Mesajul meu ar fi următorul: dragi operatori, încercaţi să veniţi alături de noi în Asociaţie, nu putem ca de la Bucureşti 2,3,4 persoane sau 60-70 de firme câte suntem, dar care sunt conduse şi reprezentate de 2-3-4 persoane, să reprezentăm întregul sector cu putere şi cu credibilitate, fără să fiţi alături de noi.
     Dacă doriţi, pentru că există o clasă mică şi medie, aşa cum EUROMAT-ul, Asociaţia internaţională la care noi suntem afiliaţi, consideră că jocurile de noroc rămân atributul întreprinderilor mici şi mijlocii, nu sunt făcute să fie în mâna doar a câtorva firme multinaţionale, atunci trebuie să veniţi alături de noi, să ne ajutaţi în demersuri, după ideea următoare: nu totdeauna să veniţi să ne întrebaţi ce am făcut eu sau conducerea pentru asociaţie, ci să vă întrebaţi ce aţi făcut dumneavoastră pentru Asociaţie, deci invers.
     Ajutorul să fie reciproc fiindcă altfel nu vom reuşi să facem un lobby şi să fim suficient de bine înţeleşi în demersurile noastre pozitive de a menţine caracterul transparent, curat al unei clase medii care să opereze jocurile de noroc din România, lăsând elementul autohton să supravieţuiască pe piaţă, în această concurenţă dură cu companiile multinaţionale care îşi pot permite să stea ani de zile pe pierdere, ceea ce nu este deloc uşor multora dintre noi.
     Deci, încă o dată apreciez intenţia şi mă bucur de iniţiativa acestei reviste, în care poate ne putem auzi glasul, ca dezbaterea de la cele mai mici amănunte, de la o idee contabilă despre cum să se scrie în Registrul de încasări o zi cu minus, de la o variantă de timbru social în care se crede că timbrul social negativ se ignoră, sau atâtea probleme, de la mic la mare de discutat, pe care, dacă la discutăm împreună, putem să avem o voce comună vis-a-vis de legiuitorul care, cu bună sau rea intenţie, cu ştiinţă sau nu, a provocat de mai multe ori haos în întreaga activitate.
Vă mulţumesc pentru interviu!
     T.O.: Vă mulţumesc şi eu pentru amabilitatea dumneavoastră şi vă doresc succes în continare în activitatea dumneavoastra.