Strângem cureaua altora

  • strict warning: Non-static method view::load() should not be called statically in /home/revistaj/public_html/sites/all/modules/contrib/views/views.module on line 879.
  • strict warning: Declaration of views_handler_filter::options_validate() should be compatible with views_handler::options_validate($form, &$form_state) in /home/revistaj/public_html/sites/all/modules/contrib/views/handlers/views_handler_filter.inc on line 0.
  • strict warning: Declaration of views_handler_filter::options_submit() should be compatible with views_handler::options_submit($form, &$form_state) in /home/revistaj/public_html/sites/all/modules/contrib/views/handlers/views_handler_filter.inc on line 0.
  • strict warning: Declaration of views_handler_filter_boolean_operator::value_validate() should be compatible with views_handler_filter::value_validate($form, &$form_state) in /home/revistaj/public_html/sites/all/modules/contrib/views/handlers/views_handler_filter_boolean_operator.inc on line 0.
  • strict warning: Declaration of views_plugin_style_default::options() should be compatible with views_object::options() in /home/revistaj/public_html/sites/all/modules/contrib/views/plugins/views_plugin_style_default.inc on line 0.
  • strict warning: Declaration of views_plugin_row::options_validate() should be compatible with views_plugin::options_validate(&$form, &$form_state) in /home/revistaj/public_html/sites/all/modules/contrib/views/plugins/views_plugin_row.inc on line 0.
  • strict warning: Declaration of views_plugin_row::options_submit() should be compatible with views_plugin::options_submit(&$form, &$form_state) in /home/revistaj/public_html/sites/all/modules/contrib/views/plugins/views_plugin_row.inc on line 0.
  • strict warning: Non-static method view::load() should not be called statically in /home/revistaj/public_html/sites/all/modules/contrib/views/views.module on line 879.

Strângem cureaua altora

Luni 06/07/2009; Teci Ovidiu

      Pe la începutul anului, prim ministrul Emil Boc, într-o declaraţie televizată, în contextul recesiunii economice globale, spunea că este momentul „să strângem cureaua”. Probabil că s-a referit la salariile enorme şi restul „stimulentelor” financiare pe care unii funcţionari ai statului le încasau la momentul respectiv. Cert este că acestea s-au redus în lunile ce au urmat, presa făcând un mare tam-tam pe această temă. Mi s-a părut ilogic ca afirmaţia cu cureaua să se refere la restul populaţiei plătitoare de impozite, la mărirea taxelor pe care aceştia le plătesc.

     Adică, logic gândind, populaţia este cea care o duce greu. Nu guvernul. De ce ar trebui ca cei care o duc greu trebuie să scoată mai mult din buzunar, în condiţii economice tot mai grele, pentru a plăti la stat ? Adică statul, guvernul, parlamentul, nu au menirea să susţină interesele populaţiei ? Sunt o entitate diferită, separată de cei care i-au ales ?
     Din păcate, pe domeniul jocurilor de noroc, unii funcţionari ai statului nu gândesc deloc aşa. Cel puţin aşa reiese din proiectele de lege pe care le împing cu disperare spre masa guvernului în speranţa că doar, doar, din plictiseală sau nepăsare, cineva le va aproba. Şi atunci „calvarul” de la birou se va sfârşi.

      Nu va mai fi aproape nimeni pe culoarele Direcţiei de autorizare a jocurilor de noroc, cel mult o mână de operatori mari care sunt oricum „prietenii noştri”, nu va mai fi de lucru, loteria, în lipsă de concurenţă, îşi va „depăşi planul”, stimulentele vor veni, cu alte cuvinte „timpul trece, leafa merge, noi cu drag muncim”. Că statul va pierde, că mii de oameni vor rămâne fără servici: eh, au mai fost situaţii din acestea cu zecile în România şi nu a murit nimeni. Am dus-o mai prost după aceea dar şi aşa, doar unii: cei mulţi.
     Mai în glumă, mai în serios, proiectele de lege cu care ne sperie unii reprezentanţi din Ministerul de finanţe de ani de zile, cu toate că nu au fost aprobate, prin simpla lor existenţă au nişte efecte extrem de dăunătoare: adică ce proprietar de cazinouri sau jocuri de noroc ar fi atât de nebun să investească într-o ţară în care conceptul de „plan de afaceri” se poate referi la o durată de maxim o săptămână ? Pentru că ultimul proiect de lege prevedea aplicarea măsurilor de îndată ce a fost aprobat.

     Deoarece din momentul în care ar fi fost adus la cunoştiinţa organizatorilor şi până ar fi fost aprobat ar fi trecut 1 maxim 2 zile, o astfel de concluzie putem trage. Situaţia creată este cu atât mai derutantă cu cât la începutul anului, ministra turismului declara presei că intenţioneză să atragă cât mai multe investiţii în domeniul cazinourilor, pe litoralul Mării Negre, sens în care va discuta şi cu ministrul finanţelor pentru acordarea de facilităţi. Faptul că, de atunci (declaraţia ministrei a apărut în presă pe la sfârşitul lunii ianuarie) şi până acum nu s-a întreprins nimic în acest sens, nici măcar o simplă întâlnire cu proprietarii de cazinouri, ne dovedeşte seriozitatea acestui proiect. Sau poate facilităţile promise erau mărirea de 2,5 ori a taxelor ?
      Nu dorim să fim absurzi, să cerem facilităţi pentru jocurile de noroc. Cel mult o legislaţie unitară care să se aplice similar în toate judeţele ţării. Nu ca acum (ca un mic exemplu, actele şi demersurile cerute la avizarea de spaţiu, care diferă de la judeţ la judeţ). Sau dacă nici acest lucru nu este posibil, măcar o siguranţă legislativă, că nu va apărea o lege peste noapte care să desfiinţeze afacerea. Cum alte cuvinte, să putem face un plan de afaceri cel puţin pe cinci ani.
     Jocurile de noroc sunt şi au fost un domeniu periculos pentru investitori nu numai în România, ci în toate ţările în care există corupţie şi interese economice în politică (şi din câte ştim nu cunoaştem încă o ţară din lume ăn care să nu fie aşa).
Folosindu-se de diverse pretexte, cel mai uzitat dintre ele fiind acela că jocurile de noroc reprezintă ceva nociv pentru societate deci trebuie eliminate şi de faptul că acestea constituie monopol de stat, grupuri de interese private aflate la putere au „decis” întotdeauna în favoarea lor. Inconsecvenţa şi prefăcătoria reiese însă cu uşurinţă la iveală: în nici o ţară în care jocurile de noroc au fost interzise prin lege nu a fost oprită activitatea loteriei.

    Dimpotrivă, veniturile ei au crescut. Adică un dependent de jocuri de noroc care pierde bani la aparate nu poate să piardă şi la loto ? Este vorba tot despre joc de noroc. Mai mult, deşi prejudecăţile spun că loteria este a statului, nu toţi banii ajung la stat, doar o mică parte din ei. Restul se duc pe „investiţii”, salarii, stimulente, „cheltuieli” şi mai ales, în cazul României, în parteneriate defavorabile pentru stat încheiate cu firme străine.
    În Ungaria, de exemplu, creştera excesivă a taxelor în domeniul jocurilor de noroc a dus la „decimarea” sectorului privat al jocurilor de noroc şi evident la scăderea veniturilor încasate de stat din acest sector. În acelaşi timp veniturile loteriei au crescut. Pentru a le proteja, statul a interzis jocurile de noroc online şi a interzis băncilor să mai opereze plăţi din conturile cetăţenilor unguri către site-urile de pariuri sportive şi gambling online (a scăpat neatinsă doar o firmă care întâmplător are nişte legături strânse cu unii membrii ai guvernului) în ciuda sancţiunilor şi proceselor pierdute pentru nerespectarea prevederilor comunitare. Iată un stat care ştie să-şi protejeze interesele financiare, prin loterie, suntem înclinaţi să spunem. Greşit! În 2008 prim ministrul Ungariei dă o declaraţie prin care doreşte să privatizeze loteria. Căderea ulterioară a burselor a determinat ca acest plan să nu se mai înfăptuiască (...sau să se amâne).
Un alt exemplu: În Corea de Sud, jocurile de noroc au fost interzise în cea mai mare parte (cu excepţia unui singur cazino pentru localnici, aflat într-o zonă defavorizată, şi a câtorva cazinouri ăn care au dreptul să intre doar străini) în urmă cu doi ani. Interesant este faptul că foştii adversari politici ai preşedintelui de acum doi ani (Roh Moo-hyun)  au fost cei care au pornit un scandal media potrivit căruia nepotul fostului preşedinte ar fi favorizat în activităţile evazioniste de jocuri de noroc în schimbul unor plăţi substanţiale către partid. În acest caz, jocurile politice (de fapt interzicerea lor) a servit drept instrument pentru răfuieli politice.

      Ca şi fapt divers, în luna mai a acestui an, fostul preşedinte s-a sinucis în condiţii misterioase, sărind într-o prăpastie în timp ce era în drumeţie. Adversarii lui politici nu mai au de ce să-şi facă griji acum.
      Ce s-a intâmplat in iunie in România cu noua ordonanţă privind jocurile de noroc se  inscrie pe aceaşi linie.Însă, unele lucruri mi s-au clarificat.

  Unu:de ce românii joacă in număr atât de mare la jocurile de noroc.Pentru că visul oricărui român este de a intra in posesia unei sume mari de bani si a plea din ţară.

  Doi: ce a vrut sa spună guvernul cu strânsul curelei.Sa ne-o strângă.De gât!